De fiecare dată când mă gândesc la „ Regina Adriaticii” aşa cum mai este cunoscută Veneţia, prima imagine care-mi trece prin minte este, fireşte, cea a unui gondolier chipeş, elegant care fredonează o canzonetă pe unul dintre sutele de canale înguste şi întortocheate. Acest oraş romantic are însă mult mai multe atracţii de oferit decât celebrele canale şi gondole.
În 7 martie, la o zi distanţă de Regata Storica – întrecerea gondolierilor, într-o zi în care toate femeile se pregătesc pentru următoarea zi – 8 martie. M-am reîntors în Veneţia cu gândul să vizitez tot ceea ce data trecută îmi scăpase. Mărturisesc că mi-a rămas în gând acest oraş şi chiar mi se făcuse dor de el. Şi când te apucă dorul de Veneţia, nu prea ai ce să-i faci :)) . Vremea specifică primăverii mi-a arătat o Veneţie diferită de tot ceea ce văzusem într-o zi ploioasă, culmea, tot de martie.
Indiferent în ce anotimp ţi-ai propus să vizitezi laguna, Veneţia rămâne mereu surprinzătoare. În anul 1857 Herman Melville spunea aşa „ Prefer să fiu în Veneţia într-o zi ploioasă decât în orice altă capitală într-o zi frumoasă”. Îi dau perfectă dreptate, pentru că Veneţia se lasă descoperită şi îţi încântă privirea la fel de mult şi într-o zi mohorâtă chiar şi sub ameninţarea norilor de ploaie.
Există puţine oraşe în Europa care se disting şi atrag ca un magnet atenţia călătorului aşa cum o face Veneţia. Oamenii vin aici pentru a-şi petrece aniversări, luni de miere şi vacanţe romantice, dar şi pentru a savura atmosfera magică care te prinde în mrejele ei. De un lucru sunt sigură, cel mai special oraş din lume rareori dezamăgeşte. Şi asta pentru că atracţiile turistice sunt nenumărate: fiecare canal şi fiecare clădire este un monument şi are o poveste de spus. Fiecare pod este o oportunitate fotografică şi la cele 354 de poduri este imposibil să nu rămâi impresionat.
Odată ajunşi în Veneţia orice drum duce la Piaţa San Marco, o piaţă unică în lume, descrisă de Napoleon ca fiind – „ Cel mai frumos salon din Europa”. Se află în inima Veneţiei şi reprezintă cel mai grandios punct de atracţie, având în perimetrul ei cea mai mare concentrare de cultură şi bogăţie din întreaga lagună.
Aici, pe o latură este Palatul Dogilor, în continuarea acestuia este Biserica San Marco unde eşti întâmpinat întotdeauna de o coadă uriaşă, în faţa lor se află Clopotniţa. În dreapta bazilicii este Torre dell’Orologio, un turn cu ceas construit în 1499, a cărui inscripţie în latină spune” Eu număr doar orele fericite”. Flancând piaţa pe trei laturi stă Procuraţia, o clădire cu arcade, care pe vremuri a servit ca birouri pentru Procuraţie. Tot aici se află renumitele cafenele unde se cântă muzică live pentru turiştii cu bani, obosiţi de cozile lungi de la obiectivele turistice.
Cu porumbeii săi şi cafenelele sale, Piaţa San Marco este cea mai populată zonă, dar şi cel mai jos punct al Veneţiei. În consecinţă este şi unul dintre primele locuri ce se inundă.Un fenomen numit “ aqua alta” am prins şi noi în timp ce aşteptam la coadă să intrăm în bazilică. Este interesant să vezi cum apa pătrunde printre dalele de piatră ale pieţei şi totul se transformă într-o mare baltă. Acest fenomen se petrece în general toamna şi primăvara. Recomand să poposiţi în piaţa San Marco în diferite momente ale zilei, pentu că ambianţa nu este niciodată aceiaşi.
Pentru a surprinde o vedere panoramică asupra pieţei San Marco, recomand urcarea cu liftul în cea mai înaltă construcţie din Veneţia – Campanilla. A fost construită în anul 912 şi avea trei scopuri complet diferite: să fie pe post de clopotniţă pentru bazilică, să fie punctul de observaţie pentru portul situat mai jos şi să servească drept far pentru corăbii. De-a lungul timpului a suferit numeroase modificări până când în anul 1902 s-a prăbuşit. Atunci italienii au luat o decizie înţeleaptă: să o construiască “dov’ era e com’era” – unde era şi aşa cum era. Promisiunea a fost realizată zece ani mai târziu, în 1912, când un nou turn, cu 600 de tone mai uşor şi mai bine susţinut, a fost inaugurat de Paznicul Sf. Marcu în 25 aprilie, la o mie de ani de la construcţia primei Clopotniţe. Turnul măsoara 98,5 metri înălţime şi oferă cea mai încântătoare privelişte asupra oraşului şi insulelor din jur.
După ce am fotografiat fiecare pod, fiecare canal şi fiecare gondolă, şi după ce am făcut o grămadă de cumpărături, iată-ne ajunşi la cel mai renumit pod din Veneţia – Podul Rialto. Este cel mai vechi pod şi leagă cartierele San Polo de San Marco, traversând Canal Grande. Aici este incredibil de aglomerat. Aglomeraţia este una din problemele cu care te confrunţi la Veneţia. Dacă nu e aglomerat, atunci e foarte aglomerat. Nici măcar nu ai posibilitatea să te bucuri de priveliştea spre Marele Canal. Toată suflarea doreşte să facă pe podul Rialto fotografii, să imortalizeze pentru vecie trecerea prin Veneţia. Probabil, multora Veneţia le este cunoscută pentru exact această privelişte. De o parte şi de alta a Podului Rialto găseşti o mulţime de magazine înghesuite, care vând măşti, suveniruri, articole din piele şi din mătase. Practic toate tarabele amplasate pe podul Rialto ne indică că ne aflăm în apropierea cartierului comercial San Polo. În apropiere se găseşte cea mai mare piaţă de peşte şi legume din oraş. Totuşi noi ne întoarcem pe podul Rialto unde spectacolul pe care îl oferă Grand Canale, cu numeroasele clădiri care “curg” pe fiecare dintre maluri şi cu numeroasele gondole care se strecoară printre valuri, nu poate fi comparat cu nimic. Explorarea Marelui Canal, care străbate colţişoarele fermecătoare ale oraşului pe o distanţă de 4 km, este unică.
Aceasta este în mare şi în foarte puţine cuvinte Veneţia, oraşul apelor care nu poate fi descris doar printr-o singură poveste, pentru că nimic nu egalează experienţa prezenţei în acest loc. Dacă există în lume locuri care se spune că trebuie să le vizitezi măcar o dată în viaţă, locuri încărcate de legende ale căror nume este de ajuns pentru a te fascina, atunci Veneţia este unul dintre acestea. Aşa cum pentru unii Veneţia este un oraş european care trebuie bifat, pentru mine oraşul gondolelor este cel mai romantic oraş în care mă voi întoarce oricând cu mare drag.
Câteva poze din Roma şi Milano:
Barcelonaaa!
carmendumitrescu 